Lingua   

Portella della Ginestra

Ignazio Buttitta
Pagina della canzone con tutte le versioni


Versione completa
PORTELLA DELLE GINESTRE

Sur le plateau de Portella enfermé entre deux montagnes
Il y a une roche sur l'herbe en mémoire des camarades
À la droite de la roche aux temps des Faisceaux (siciliens)
Un apôtre nous disait d'où provenait toute la richesse.
Et depuis jusqu'aujourd'hui à Portella delle Ginestre
Quand vient le Premier Mai les camarades font la fête...

Et Giuliano le savait que c'était la fête des pauvres
Une belle journée de soleil après tant de pluie,
On dansait, on chantait, on partageait les chansons
Et les tables apprêtées avec les noisettes et les nougats !

Chaque hampe de drapeau était houe, bras et mains
Était terre ensemencée, pain chaud, four et grain.

L'espérance d'un lendemain qui ferait du monde une famille
Il la voyait désormais tout près et ils en décomptaient déjà la distance,
L'orateur de ce jour était Jacopo Schirò,
Dit à peine : “Vive le Premier Mai” et il resta sans voix.

Du mont de la Pizzuta le surplomb le plus proche
Giuliano et sa bande déchaînaient le massacre.

En tapis et en éventail
Ils mitraillaient les gens
comme une faux qui moissonne
Avec le feu entre les dents.
Celui-ci pleure épouvanté,
Celui-là s'échappe et crie au secours
Celui-là lève les bras
Invoquant une protection.

Et les mères essoufflées
Avec leur souffle – mais sans plus aucun souffle
Mon fils, (tu as) corps et bras
Un emmêlement plombé !

Après un quart d'heure de cet enfer, vie, mort et passion
Les bandits s'en sont allés faute de munitions
Restèrent au milieu du sang et de l'herbe du plateau
Vingt morts, les pauvres, qui voulaient un monde humain.
Et dans l'herbe les pleurèrent mères et pères à genoux
Qui les baisaient leur lavaient le visage de leurs larmes

Epifania Barbato, à terre, à côté de son fils mort dit :
« Aux pauvres jusqu'ici ils font la guerre... »
Margherita La Glisceri qui était là avec ses cinq fils
Et dans son ventre, avait le sixième... avait été touchée à mort

Depuis ce jour, à Portella, celui qui y retourne après tant d'années
Voit les morts en chair et en os, tête, visage et jambes,
Vivre encore, encore vivants et peut entendre une voix entre ciel et terre
Qui crie : Ô Justice, quand donc arriveras-tu ?
Ô Justice, quand donc arriveras-tu ?
PURTEDDA DÂ GINESTRA

« Chista è la pagina cchiù nìura di la storia di lu banditu Giulianu.
Lu primu maggiu 1947, misu a capu di la so banda, fici sparari
supra li contadini di la Chiana, di San Cipireddu e di San Ciuseppi Jatu,
riuniti a la Purtedda pi festeggiari la festa di li lavuratura.
Li mandatari spiravanu di fermari l'avanzata di li cuntadini poviri;
Giulianu e la so banda d'ottèniri la libertà e d'acquistari mèriti e gloria...»

Nni lu chianu di Purtedda, chiusu anmènzu a ddu' muntagni,
c'è 'na petra supra l'erba pi ricordu a li cumpagni.
A la dritta, nni 'sta petra, a lu tempu di li Fasci,
un apostulu parrava, pe lu beni di cu nasci.
Era Nicola Barbatu, lu medicu socialista di la Chiana di li Greci.....
A lu primu d'ogni maju, nni 'dda petra c'èu raduni:
ddu' paroli pi speranza, pi cunzolu a li dijùni.

E cu chiddi di la Chiana, cu li robbi di vellutu,
li fidili, di luntanu, vennu a còmpiri lu vutu.

C'era fudda 'dda matina - lu sapeva Giulianu!
ma la fudda 'un lu sapeva e ballava nni 'ddu chianu.
Cu cantava, cu sunava, cu accurdava li canzuni
e li tavuli cunsàti di simènzi e di turrùni!

Piccirìddi addormentati nni lu pettu di li matri,
Piccirìddi in cavuseddu nni li spaddi di li patri.

Scecchi e muli senza sedda, attaccati a li carretti,
e li cani scapulàti 'nmenzu a robbi e bicicletti.

Zitu e zita cu la manu nni la manu cu li caddi,
Zitu e zita chi camìnano, e si strìcanu li spaddi.

E nta l'aria li sciàuri di ginestra tra li spini,
nni lu suli c'abbruciava li speranzi cuntadini.

Ogni asta di bannera, un marruggiu di zappuni!
Nni la terra siminata: la miseria 'nginucchiuni!

Quandu vinni l'uraturi acchianô supra 'dda petra
E la folla: "viva! viva!" comu terra chi si spetra.

L'uraturi di 'ddu jornu era Japicu Schirò
Dissi appena ddu' paroli e la lingua cci siccô!

Di lu munti 'i la Pizzuta, ch'è rimpèttu di lu chianu
spara, supra di la fudda, cu la banna, Giulianu.

A tappìtu e a vintàgghiu
mitragghiàvinu li genti;
comu fàuci ca mèti
cu lu focu nni li denti.
Spavintati pi lu chianu
Scappa ognunu e 'un sapi unni
Lu marusu cristianu
jetta focu e grapi l'unni.
C'è cu chiama, c'è cu cerca,
c'è cu chianci e grida ajutu!
Cu li vrazzi jsa all'aria,
pi difìsa, comu scutu.

E li matri cu lu sciatu,
cu lu ciatu -senza ciatu:
– Figghiu miu, e corpu e vrazza,
comu nchiummar' aggrappatu.

Supra l'àutu - li banditi, di li petri arriparàti,
nun allentanu lu focu: bummi a manu e mitragghiàti!

C'è cu cadi e nun si susi chiudi l'occhi e resta mortu
Cu si mancia a muzzicùna petri ed erba e quagghia tortu.

C'è cu curri e si lamenta cu li mani a la ferita,
e cu strica terra terra cu lu mussu nni la crita.

Ogni zucca ed ogni petra un riparu a li pirsùni,
e li banchi e li carretti 'na trincera, un bastiuni.

Scecchi e muli pi 'ddu chianu, ca rumpèru li capizzi,
cu li cani pi d'arrèri abbajànnu scantatìzzi.

Doppu un quartu di 'ddu focu: vita, morti e passioni;
li banditi si nni jeru senza cchiù munizioni.

Furu centu li feriti li purtàru a lu paìsi.
Nni li spaddi li cchiù granni, li cchiù nìchi 'n mrazza misi.

E li morti furu vinti! Vinti morti a la Purtedda:
comu pècuri e crapètti, ammazzati supra l'erba.

Supra l'erba li chiancèru figghi e matri scunsulati:
cu li lacrimi, li facci ci lavàvanu a vasàti!

Epifania Barbatu, a lu figghiu mortu 'n terra
ci dicìa: « A li poviri puru ccà cci fannu 'a guerra!».

'Na picciotta cuntadina cu lu figghiu nni li vrazza:
«A sett'anni t'ammazzaru, figghiu miu! Diventu pazza!!».

Pi discrìviri 'sta straggi ci vulìssi un romanzeri:
'sta chitarra 'un sapi chiànciri, malidittu 'stu mesteri!

Margarita la Clisceri, ch'era ddà cu cincu figghi,
arristô cu l'occhi aperti abbrazzata a tutti e cincu!
Nni li vrazza di la morta un sugghiùzzu di 'nnucènti:
lu cchiù nicu, ntra la panza, chianci sulu e nun si senti!

Si vui jti a la Purtedda, ascutàti chi vi dicu:
nni la panza di so matri chianci ancora lu cchiù nicu!

E li morti sunnu vivi, li tuccàti cu li manu:
cu murìu a la Purtedda -fu la mafia e Giulianu!


Pagina della canzone con tutte le versioni

Pagina principale CCG


hosted by inventati.org