Lingua   

Lingua e dialettu

Massimo Ferrante
Lingua: Siciliano


Massimo Ferrante


Un pòpulu
mittìtilu 'a catina
spugghjàtilu
attuppàtici 'a vucca,
è ancora líbbiru.

Livàtici 'u travàgghju
‎'u passaportu
‎'a tavula unni mancia
‎'u lettu runni dormi,
è ancora riccu.

Un populu
diventa pòviru e servu
quannu ci arróbbanu 'a lingua
addutàta dî patri:
è persu pi sempri.

Diventa pòviru e servu
quannu 'i paroli non fígghianu paroli
e si mancianu ntra d'iđđi.
Mi n'addùgnu ora,
mentri accòrdu la chitarra dû dialettu
ca perdi 'na corda a lu jornu..

Mentre arripèzzu
‎'a tila camulúta
ca tissìru i nostri avi
cu lana di pecuri siciliani.

E sugnu poviru:
haju 'i dinàri
e non li pozzu spènniri;
i giujèlli
e non li pozzu rigalàri;
‎'u cantu
‎'nta ghaggia
cu l'ali tagghjàti.

Un poviru
c'ađđatta 'nte minni strippi
dâ matri putativa,
chi 'u chiama figghiu
pi 'nciuria !

Nuàtri l'avevàmu 'a matri,
‎'ni l'arrubbaru;
aveva 'i minni a funtana di latti
e ci vìppiru tutti,
ora ci sputanu.

Ni ristàu 'a vuci d'iđđa,
‎'a cadenza,
‎'a nota vascia
dû sonu e dû lamentu:
chissi nun ni ponnu rubari.

Nun ni ponnu rubari,
ma ristamu poviri
e orfani 'u stissu.



Pagina principale CCG

Segnalate eventuali errori nei testi o nei commenti a antiwarsongs@gmail.com




hosted by inventati.org