Lingua   

Storia di Jachinu Letu

anonimo
Lingua: Siciliano




Si ‘un lèvanu a li ‘nfami’ ‘un mi cujetu.
Si ‘un li lèvanu a tutti ‘un pígghiu ciatu,
cà iddi tennu lu munou scujetu,
pri li so’ ‘nfamità è cunsumatu!
Si perdi la simenza, e nni su’ letu,
tannu di vinu bonu mi ‘mbriacu!
Ora vi cuntu di Jachinu Letu,
ddu gran ‘nfamuni tantu nnuminatu.

Quannu Jachinu Letu fu pigghiatu,
java circannu pietà ed ajutu;
ma ognunnu chi lu senti cci ha sputatu:
— ‘Nfami, chi a Cristu stessu l’ha’ tradutu! —
Cci hannu la facci e l'oricchi tagghiatu
e cu sfrègiu (1) e virgogna cunnuciutu:
fora la porta (2) poi cci hannu sparatu,
lu spàccunu e lu cori hannu arrustutu.

E allura comu l’arma cci spirau
vola pri l’àriu e a la porta juncíu (3);
San Petru aísa l’occhi e s’addunau:
vitti a Jachinu Letu e si chiudíu.
Iddu, mischinu, cci tuppuliau,
e súbitu San Petru arrispunníu:
— Vattinni, ‘nfami sbirru! (e cci sputau)
'nnimicu di la Patria e di Diu!

Finiu pri tia di fari lu ‘mpusturi?
Oh quant’aggenti putisti ‘nchiuvari!
‘Mmenzu di cummissarii e ‘spetturi
circavi a tutti lu sangu sucari.
Ora ca mi vinisti, tradituri,
cca dintra ti cridennu arriparari
vattinni! ca urdinau lu me’ Signuri
"Sbirri a stu locu ‘un cci ponnu abbitari!”

Iddu allura lu strittu si pigghiau (4)
amariggiatu di feli e d’acitu;
dissi: — Anchi stu tignusu (5) m’oltraggiau,
cuntrariu di mia fu lu partitu!... -
A caminari a ddu chianu sfirrau
cu spránza di truvari qualchi amicu;
mentri camina, a ‘na fossa arrivau,
senti la vuci di Fulippu Arditu.

Jachinu Letu a l’Arditu ha chiamatu:
— Dimmi, Fulippu, ddoch'intra che fai?
Arditu cci rispunni arrabbiatu:
- Su’ ‘mmenzu de li peni e de li guai!
— Dimmi, stu locu tò com’è chiamatu?
— Locu, ca cu’ cci trasi ‘un nesci mai!
Ma mentri chi tu a mia m’ha ‘nsulintatu,
parra, cu mia chi cunfienza cci hai?

— Comu! ‘n ‘canusci cchiú a Jachinu Letu?
— Macari ccà vinisti, sciliratu,
ca, pri quasanti lu vinu ‘ncuetu (6),
dintra di la taverna m’ha’ ‘mmazzatu!
— Iu ti lu dissi a tia: Statti cujetu;
Tu stissu lu distinu t’ha’ chiamatu!
Ma ora, comu stu crudu dicretu?
Pirchí si’ sulu, a sta fossa jittatu?

— Tu, prima, dimmi: Comu si’ vinutu?
Ed a sti parti cu’ ti cci ha mannaltu? —
Jachinu Letu allura ha rispunnutu:
— Frati miu, Palermu è arribbillatu!
Nun cc’è pri sbirri pietà ed ajutu,
ca nn’hannu a tutti li testi scippatu;
tutti, supra di nui cci hannu gudutu:
Palermu cu li sbirri ha fistiggiatu (7)!

— Dimmi 'na cosa: Scrivanu è pigghiatu?
Decu Ristivu e Cosimu Giurdanu?
— Hàppiru forma e si nn’hannu scappatu
e di Palermu nni sunnu luntanu.
A Muntapertu l’hannu capitatu.
a Minnietta e Carminu Giurdanu (8):
e ‘nfini a trentaquattru hannu accucchiatu (9),
'na scàrrica cci ficiru ô Pantanu.

- Veru ca mi tuccò prima a muriri
e tanti peni nun l’àppi a pruvari,
ma puru iu, comu lassai li vivi,
nun sapía d’unni jírimu a ‘nfilari;
allura pri lu ‘nfernu mi partivi;
l’armi dannati mísiru a gridari:
“Sbirri ‘un vulemu, ‘mmenzu a sti martíri!”
E tutti a cursa mi vennu a cacciari.

Iu, mischinu, mi mettu ‘ntra ‘n’agnuni
e m’addifennu cu lu me’ parrari;
dicíanu : “Ccà nun trasi, o gran sbirruni!
Cerca un locu pri tia, si cci vo’ stari!”
Vinni un giganti c’un grossu vastuni,
ch’a taliallu facía spavintari,
e pri cchiú sfrègiu stu guarda-purtuni
ccà ‘ntra sta fossa, mi vinni a jittari.

Perciò statti cu mia, nun jiri avanti.
Jachinu, ora ‘un cc'è cchiú divirtimenti!
Un jornu gaddiàvamu (10) triunfanti,
ora, ccà sutta, ‘un passamu cchiú nenti;
ora, nni tocca un gran mari di chianti;
fàrinni sbirri nni dissi la menti,
pri nui ‘un cci foru né Cristu né Santi,
ora in eternu gran peni e turmenti! —

Jachinu Letu, a la fossa scinnutu,
tocca ad Arditu di focu addumatu:
— Ahi! ca m’abbrúciu! Nun cc'è spranza e ajutu?
oh malu locu nni fu distinatu!... —
Ora (11) picciotti, Palermu ha vinciutu:
sta midagghia a li sbirri cci ha tuccatu!
pri tutta l’omertà (12) ch’hannu tradutu,
vinni lu tempu ca l’hannu pagatu!

Perciò v’avvertu, cari amici e frati,
mentri nni duna Diu iorna e saluti,
muntura di li sbirri ‘un taliati,
l’aviti vistu ca su’ cunnuciutti!
l’aviti vistu ca sunnu sputati,
pri ‘nfami a tutti parti canusciuti!
di l’omu e di lu celu su’ oddiati
e ‘ntra lu stissu ‘nfernu ‘un su’ vuluti!



Pagina principale CCG

Segnalate eventuali errori nei testi o nei commenti a antiwarsongs@gmail.com




hosted by inventati.org